Versuri Psihotrop – Mihai preda “Luceafarul” lyrics
Mihai Eminescu, poetul inspirat de tei,
Lanseaza in 1883
„Luceafarul”, adica un text poetic romantic,
Fiind cel mai lung poem de dragoste din lume, practic.
Se inspira din basmul “Fata in gradina de aur”
Si din filosofia lui Platon si Schopenhauer.
Se inspira, mai ales, din propria experienta
Si are motive mitologice din abudenta.
Se remarca simbioza structurilor epice
Cu cele lirice si dramatice.
E o sinteza de principii estetice, deci e
Un poem filosofic ca si specie.
“Luceafarul”, o opera unica intr-un mileniu…
Tema este conditia omului de geniu:
Incompatibilitatea intre relativ si absolut.
Si-n formula epica naratorul e demiurg,
Adica este omniprezent si omniscient.
Naratiunea-i la persoana a treia, imperfect si prezent.
In formula lirica avem lirica mastilor lui,
Fiecare masca e o dimensiune a geniului.
Fata de imparat e simbolul aspiratiei spre ideal,
Iar Luceafarul este simbolul geniului. Clar?
Hyperion e simbolul dimensiunii mitice,
Catalina e simbolul dimensiunii telurice.
Catalin e simbolul lui Cupidon in marea scena,
Iar demiurgul reprezinta constiinta suprema.
Formula epica nu e ca cea lirica,
Deoarece dialogul e de natura onirica…
Si protagonistii lui sunt din lumi distincte. Clar?
Din spatiul terestru si din cel universal.
Ca mijloace compozitionale avem alegoria
Ca simbolurile-s cele ce alcatuiesc poezia.
Si antiteza: inger si demon,
Cosmic si teluric, muritor si nemuritor.
Iar ca elemente exterioare compozitiei,
Avem patru tablouri care iau fiinta
In visul fetei de imparat. versuri.us
Reprezentand patru straturi ale visului, de fapt.
Primul tablou: plasticizarea dimenisunii angelice.
Al doilea: cel al dimensiunii demonice.
Al treilea: al zborurilor uranice.
Si ultimul al experientei erotice.
Prozodia e simpla, nu e ciudata.
Ritmul e iambic si rima e incrucisata.
E o capodopera romantica printre poeme.
O putem numi “sinteza liricii eminesciene”…
Unde geniul e un inadaptat in dezacord cu lumea
Care isi gaseste ca unica solutie evaziunea.
Orice s-ar crede, orice s-ar spune,
Geniul exista, e un zeu fara nume.
Luceafarul e o alegorie romantica
Bazata pe tema geniului in lume. (pe bune!)
E vorba de omul de geniu si de omul comun.
Scophenhauer este cel ce descrie aceste lumi
In filosofia lui,
Care l-a influentat pe Eminescu si, implicit, opera poetului.
Geniu insingurat, geniu nefericit,
Conditia de a fi mereu neimplinit.
Geniul aspira la cunoastere si isi poate depasi conditia si sfera
Si se manifesta diferit.
S-ar sacrifica pentru un ideal.
Traiectroia sa nu-i catre banal.
Pe cand, omul comun este insctinctual,
Subiectiv, sociabil, doar ca incapa-
-bil de-a-si depasi conditia.
Are vointa de-a trai si dorinta
De-a fi fericit… si asta e bine.
Ierarhia e de la geniu la multime.
A fi geniu e un oximoron.
Geniul n-are moarte, nici noroc.
E inaltat prin suferinta la nemurire.
Comunicarea prin iubire, Hyperion,
E imposibila! Latura sensibila
A lumii tale cu-a lor e incompatibila.
De-aia geniul se ascunde, pune-n fata scutul,
Contempland lumea-n dialectica relativului cu-absolutul.
“Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.”
Mihai preda "Luceafarul" lyrics ♪ tiktok clean Letra de la canción Mihai preda "Luceafarul" ♪ Versuri Mihai preda "Luceafarul"